Recenzie carte: „Fata cu palton albastru” de Monica Hesse

Holocaustul rămâne una dintre cele mai actuale teme când vine vorba de cărți – poate datorită reacției emoționale garantate sau poate din cauza faptului că în continuare noi, cititorii, ne punem întrebări despre acest subiect, ne este greu să înțelegem cum a fost posibilă o astfel de atrocitate și încercăm, în mod repetat, să pătrundem mai adânc în tainele acestui episod cutremurător din istoria noastră.

Recenzie carte: „Fata cu palton albastru” de Monica Hesse

Fata cu palton albastru”este un roman de ficțiune istorică pentru adolescenți și tineri, care se axează pe modul în care s-au schimbat viețile oamenilor care nu au fost vizați în mod direct de campaniile de exterminare și, mai ales, ale celor care abia erau la pragul dintre copilărie și maturizare și nu erau sub nicio formă pregătiți pentru ce a urmat.

Cei din generația noastră s-au întrebat adesea de ce oamenii obișnuiți au fost complici și au lăsat să se întâmple așa ceva și, într-o anumită măsură,cartea de față răspunde acestei întrebări și ne permite să înțelegem mai multe despre felul diabolic în care a fost gândit mecanismul înfiorător al ororilor înfăptuite atunci.

Monica Hesse pledează pentru romanul ei într-un mod foarte convingător folosind următoarele cuvinte: am vrut să spun o poveste despre mici trădări în mijlocul unui război mare. Am vrut să ilustrez cum luăm decizii într-o zecime de secundă, din curaj sau lașitate morală, și faptul că suntem cu toții eroi și ticăloși.

Locul în care este plasată acțiunea cărții este Olanda anilor ’40, după ce aceasta și-a declarat neutralitatea în cel de-al Doilea Război Mondial, dar în ciuda acestui fapt, a fost ocupată de naziști după ce toate teritoriile din jurul ei au avut aceeași soartă.

Eroina noastră, Hanneke Baker, este o fată care abia a depășit anii adolescenței, înzestrată cu calități fizice care s-ar suprapune perfect idealului nazist, cu un viitor promițător în față înainte de război, dar care acum, pusă în situația de a-și întreține părinții, este nevoită să se angajeze și singurul post găsit este cel de secretară la o firmă de pompe funebre.

Când i se oferă ocazia de a face contrabandă cu produse pe piața neagră, Hanneke tratează propunerea nerostită cu tot simțul practic posibil, reușind astfel să ducă pe masa părinților ei alimente imposibil de procurat pe căile legale, cu cartelele de rații și cupoanele primite pentru mâncare și alte produse de bază.

Cu un secret în spate care a făcut-o să se maturizeze în mod abrupt, Hanneke nu caută să își facă prieteni printre clienții săi, ci dimpotrivă, are mereu o abordare bazată pe o politețe rece, pentru ca aceștia să nu confunde lucrurile și să aibă impresia că dacă nu o vor mai plăti, ea va continua să îi ajute.

Ne șochează într-o anumită măsură felul calculat, matur de a gândi și se a se purta al Hannekei și în special sângele rece pe care îl are în prezența soldaților. Ea este perfect conștientă că ceea ce face are anumite riscuri și poate fi descoperită cu ușurință, uneori doar dintr-o scăpare banală din vedere a unui detaliu și inima ne bate mai tare în fiecare episod în care trebuie să înfrunte privirile și întrebările suspicioase ale acestora.

În momentul în care una dintre clientele ei îi cere să găsească o fată evreică pe care o ascundea la ea în casă după ce și-a pierdut familia, iar acum a dispărut în mod misterios, fără să lase nicio urmă, deși casa nu fusese scapată din ochi de stăpână nicio clipă, instinctul de conservare al Hannekei îi spune să nici nu se gândească să accepte.

Riscurile, dacă se implică în această căutare, sunt enorme, iar ea se consideră o ființă egoistă, pe care o interesează doar propria-i supraviețuire. Totuși, cumva, se trezește în ea dorința de a o salva pe Mirjam, fata cu palton albastru, despre care nu știe nimic altceva decât câteva detalii fizice amintite de clienta sa.

Încercând să descopere urma fetei, Hanneke se reîntâlnește cu fratele fostului său iubit, care face parte din mișcarea de rezistență olandeză și un tăvălug de amintiri o copleșește și în același timp o motivează să continue. Rezistența, însă, nu acționează niciodată pentru o singură persoană, ci își asumă riscuri numai când beneficiari pot fi mai mulți oameni.

Ceea ce urmează este un carusel de fapte și emoții, personaje de care ne atașăm și apoi ne despărțim, tineri curajoși care încearcă – și reușesc uneori – să schimbe ceva, să clintească măcar pentru o secundă și un milimetru balanța în favoarea binelui, a omeniei, a iubirii.

Fata cu palton albastru”este ușor de parcurs, este genul de carte pe care nu o mai lași din mână și este emoționantă și chiar cutremurătoare pe alocuri. Găsim în cuprinsul ei detalii din istoria Olandei mai puțin cunoscute din alte surse, iar faptele istorice sunt redate cu acuratețe, doar personajele sunt fictive și împrumută trăsături și sentimente imaginate de autoare.

Deși e adresat tinerilor, romanul nu are tonul condescendent și atotștiutor al adultului care se adresează unui copil, nu încearcă să mintă îndulcind lucrurile și nu tratează realitatea istorică cu mănuși. Dimpotrivă, este o lectură interesantă și pentru cei care au depășit de ceva timp vârsta sa țintă.

În esență, acesta este o carte despre tineri care au trecut în mod abrupt de la preocupările copilărești, de la juliturile din genunchi, micile gelozii și glume de la școală, bilețelele strecurate prin spatele profesorilor și fiorul primei iubiri la preocupări și decizii de oameni mari care trec prin ororile unui război – teroare, lipsuri, nesiguranță, pierderea unor oameni iubiți – și care privesc zilnic moartea în față.

Ei nu sunt în totalitate produsul imaginației autoarei, ci au existat cu adevărat și au făcut lucruri care au depășit cu mult maturitatea și curajul pe care ar trebui să le aibă cineva la o vârstă atât de fragedă. Sute de copii evrei au fost salvați de tinerii care lucrau la creșă și și-au riscat viața în nenumărate rânduri; alții s-au pus în pericol pentru a documenta totul prin fotografii pentru ca niciodată să nu poată fi negate evenimentele din acest război.

Niciunul dintre ei nu a fost complice, fiecare dintre ei a fost parte a rezistenței, contribuind în felul lui și în măsura abilităților și curajului său la respingerea acestei forțe – de nestăvilit pentru o vreme – care a fost nazismul.

M-ar interesa ca cineva să înțeleagă că eram cu toții imperfecți și răniți și că ne străduiam să ne purtăm cât mai bine în războiul ăsta. Eram băgați până-n gât în lucruri mult mai mari decât noi înșine. Nu știam. Nu aveam intenții rele. Nu eram noi de vină.

Poate că nu putem scăpa de sentimente, schimbând faptele rele pe fapte bune și așteptându-ne să redevenim întregi.

O altă carte din categoria Romane inspirate de Holocaust, adresată de asemenea segmentului young adult, pe care noi librarii o recomandăm cu drag este „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys, în care tinerii cititori pot descoperi o poveste despre supraviețuire în vreme de război, despre felul în care naționalitatea, educația, clasa socială își pierd importanța când viața este pusă în pericol și despre omenie și speranță indiferent de împrejurări.

Titlu original: Girl in The Blue Coat

Editura Youngart – imprint al Grupului Editorial Art, 2018

Alina Mocan

Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *