Recenzie carte: „Grădina cu fluturi” de Dot Hutchinson

Recenzie carte: „Grădina cu fluturi” de Dot Hutchinson

Grădina cu fluturi” este acel roman care vă va aminti ce înseamnă să citiți compulsiv – în cazul în care nu ați mai făcut așa ceva de mult timp – fiind un thriller care captează atenția de la primele pagini, ideal pentru o zi de weekend sau de vacanță, pentru că lectura curge foarte ușor, iar curiozitatea vă va da avânt să citiți în calupuri mari, ignorând tot ceea ce se întâmplă în jur.

Investigația polițistă din această carte demarează dintr-un punct care o face diferită și interesantă, mai exact, din momentul în care forțele de ordine ajung la locul unei explozii, unde mai multe fete foarte dezorientate par a fi evadat dintr-un spațiu unde au fost ținute împotriva voinței lor de niște bărbați.

Gradina cu fluturi - Dot Hutchison

Mai multe tinere și bărbații găsiți în locul respectiv sunt duși la spital, iar o fată, Maya, care pare a fi liderul grupului, căreia celelate îi caută privirea dacă sunt întrebate ceva și fără aprobarea căreia nu vor să răspundă întrebărilor anchetatorilor, este adusă pentru interogatoriu, pentru a se stabili dacă este una dintre prizoniere sau este complice în acest caz.

Pe măsură ce investigatorii se străduiesc să apuce povestea de un fir care să îi conducă spre rezolvarea enigmei, descoperă pe rând numele fetelor, care au fost date dispărute de-a lungul timpului de către familiile lor, dar faptul că toate se feresc să spună ce s-a întâmplat mai exact în acel loc, le ridică mari semne de întrebare.

Anchetatorii care se ocupă de acest caz sunt agenții FBI Victor Hanoverian și Brandon Edison, care având în spate povești complicate de viață sunt în situația în care descoperind aceste fete ținute captive timp de ani de zile, își înfruntă unul dintre coșmarurile care îi fac să se trezească noaptea lac de sudoare.

Maya, fata adusă pentru a limpezi apele acestei povești extrem de tulburătoare, este în schimb foarte stăpână pe ea, nespus de calmă și, în mod total neașteptat, nu se simte nici în cea mai mică măsură obligată să fie cooperantă cu autoritățile sau să se bazeze pe ele pentru a se întoarce acasă. Această atitudine nespecifică unei victime o face suspectă în cadrul investigației.

Totuși, treptat, strat după strat, cu precauția celui care nu poate dezlipi toate bandajele de pe răni în același timp și mai degrabă datorită felului părintesc în care i se adresează Victor decât din spirit civic sau din teamă în legătură cu presupunerile ce se pot face despre implicarea ei, decide să dezvăluie povestea celui numit de fete „Grădinarul”.

La început, Maya le dă informații foarte vagi, le povestește multe lucruri, fără a le spune mai nimic din ceea ce ei vor neapărat să afle, le povestește viața ei, fără detalii specifice, împrejurările care au pus-o în situația de a învăța să își poarte singură de grijă de la o vârstă foarte fragedă, de a crește fără să aibă niciun suflet care să fie preocupat de siguranța și fericirea ei.

În timp ce ea vorbește, polițiștii găsesc actele de identitate și permisele de conducere ale fetelor și ea se pare că ar fi Inara Morrissey, o tânără dispărută de la locul de muncă de doi ani, dar se dovedește că acesta este numele unei fetițe moarte în anii ’70. Investigatorii sunt intrigați de faptul că Maya refuză să își dezvăluie identitatea și nu știu ce să creadă despre rolul ei în toată această încurcătură.

Fata le spune în cele din urmă povestea răpirii ei din urmă cu doi ani și ceea ce a trăit în locul unde a fost ținută captivă împreună cu celelalte fete: trezirea într-un soi de grădină, unde fetele erau mereu monitorizate și urmărite, într-un spațiu unde aveau pereți opaci numai când grădina trebuia îngrijită de oameni din exterior.

„Grădinarul” este un individ în vârstă, bogat, distins și educat, care întâi le tatuează fetelor nou venite pe spate fluturi, după care le pune nume de tipul Lyonette, Maya sau Bliss și în cele din urmă, după ce vede metamorfoza dusă la bun sfârșit, le vede ajunse la perfecțiune, în viziunea lui, le păstrează în colecția sa, la dispoziția sa oricând dorește.

Din povestea Mayei, deducem că acesta răpește fete de peste 30 de ani și, deși privează de libertate niște ființe pentru a-și împlini o fantezie extrem de bizară, el nu ucide din plăcere, ci doar din motive  foarte bine întemeiate conform reperelor lui morale, care, în mod evident, nu se suprapun celor ale  majorității oamenilor, care ne frapează și pe care le descoperim cu imensă curiozitate.

De asemenea, fascinat de frumusețea, fragilitatea, desăvârșirea fluturilor săi, el găsește o metodă care ne lasă uimiți de a-i păstra în colecția sa, într-o formă lipsită de defecte care îți face sângele să înghețe în vene, chiar și dincolo de moarte, perfecți pentru eternitate.

În ciuda tuturor amenințărilor din viața în captivitate a fetelor, tensiunea, însă, crește cu adevărat abia atunci când, în acest spațiu al fanteziilor eliberate dintr-o minte chinuită și bolnavă și întrupate în aceste ființe superbe, își fac apariția, pe rând, cei doi fii ai „Grădinarului”.

Fiul său cel mare este un individ extrem de labil și întunecat, un sadic plin de patimă și dorință de a face rău femeilor, în timp ce mezinul este tânăr, naiv și dornic să îi facă mereu pe plac figurii paterne pe care o venerează și nu înțelege și nu vrea să accepte ceea ce se întâmplă în grădină decât foarte târziu.

Ei sunt puși în situația de a deveni complicii, ajutoarele și continuatorii fanteziei tatălui lor, dar fiul cel mic se îndrăgostește de Maya, fata neînfricată care sfidează și cucerește pe toată lumea cu inteligența și felul ei de a se exprima direct și fără teamă.

Din acest punct se poate întâmpla orice, trecutul ei tenebros ne îndeamnă să luăm în calcul tot felul de scenarii, iar suspansul atinge cote maxime. Imaginația o ia înaintea lecturii, iar Dot Hutchinson a creat deja terenul propice pentru a face plauzibilă oricare dintre variantele de final care ne pot trece prin minte.

Cert este că, totuși, chiar dacă „Grădinarul” nu a stârnit nicio bănuială nimănui timp de 30 de ani pentru că a fost extrem de calculat, a avut sânge rece și a fost mereu precis ca un ceas elvețian, lucrurile nu pot dura așa la infinit, în special având doi complici mult mai puțin experimentați. Cândva, cineva va face o mișcare greșită și va fi suficient ca totul să explodeze – în acest caz, și la propriu și la figurat.

Urmărind cu sufletul la gură tot acest fir al acțiunii romanului, noi descoperim o poveste palpitantă, scrisă într-un stil foarte potrivit pentru acest gen literar, cu suspans, cu substrat psihologic, cu detalii incredibile, care ne înfioară și dau credibilitate întâmplărilor descrise și în același timp ne țin încremeniți până la descâlcirea tuturor ițelor poveștii.

A început prin a desena contururile. Apoi, de-a lungul a două săptămâni, a tot revenit pentru a adăuga culoarea și detaliile. Iar când a fost terminat, am devenit și eu unul dintre Fluturii Grădinii. Jucăria unui Dumnezeu care își crease micuța lui lume.

Lucrurile frumoase au viață scurtă, îmi spusese prima dată când ne-am întâlnit.

S-a asigurat așa cum a putut de asta, apoi s-a luptat să le ofere Fluturilor lui un soi straniu de nemurire.

Titlu original: The Butterfly Garden

Editura Herg Benet, Colecția Passport, 2018

Alina Mocan

Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *