Fiecare cu povestea lui – Jean-Paul Dubois

În primele pagini ale romanului Fiecare cu povestea lui, facem cunoștință cu personajul central, Paul Christian Frédéric Hansen, un deținut din penitenciarul „Bordeaux” din Montreal, care, de nouă luni, execută în acest loc o pedeapsă pentru o faptă care, oricâtă curiozitate ne-ar trezi, nu ne va fi dezvăluită decât mai târziu pe parcursul cărții.

Fiecare cu povestea lui - Jean-Paul Dubois

Pentru moment, ne mulțumim cu descrierile vieții din detenție, care ne sunt servite pe un ton ironic, fără note tragice, din care întrezărim un simț al umorului foarte pronunțat, un fel de a privi viața și greutățile din existența de condamnat într-un mod foarte asumat și reconfortant pentru noi ca cititori care, cu siguranță, ne așteptam la altceva.

De departe, cele mai savuroase părți ale cărții sunt relatările întâmplărilor care îl vizează pe colegul de celulă al lui Paul, Patrick Horton – un membru al Hell’s Angel – și filosofia de viață a acestuia, ce nu se sfiește să o facă cunoscută cu nicio ocazie.

În paralel cu rutina zilnică apăsătoare din închisoare, cu puținele momente care alungă monotonia și duc la deliciul de a-l descoperi pe Patrick Horton, ne sunt dezvăluite și crâmpeie din trecutul lui Paul, despre care putem paria încă din primele paragrafe că nu este genul tipic de infractor, presupunere care ne amplifică dorința de a afla împrejurările care au dus la încarcerarea lui.

Aflăm, astfel, că Paul a lucrat în trecut în imobilul L’Excelsior din Quebec, unde asigura buna funcționare, administrarea și supravegherea unui complex de locuințe de lux cu locatari seniori, ocupație care i-a umplut viața pe o perioadă de ani de zile. 

Pe lângă imobilul care îi solicita foarte mult timp și atenție, ca o amantă capricioasă, care îi făcea viața amară imediat ce un detaliu aparent minor era neglijat, mai era un aspect care îl consuma.

Deși „jurisdicția” lui se termina la ușile apartamentelor, responsabilitatea lui fiind reprezentată doar de spațiile comune, Paul știa că bătrânii locatari se bazau foarte mult pe el să îi ajute cu reparații minore și, deseori, cu vorba blândă de care are nevoie un om singur, ale cărui funcții fizice și mintale sunt ceva ce nu mai prezintă atâta încredere ca odinioară.

Între timp, în prezentul din închisoare, ne delectăm cu figura lui Patrick Horton, care este un bărbat tânăr, dar care a fost deja închis 5 ani din cauza apartenenței la o bandă din mafia motocicletelor. Impunător, fioros, înfricoșător, atrage respectul celorlalți deținuți atât asupra sa, cât, prin asociere, și a lui Paul, așa că amândoi se bucură de un statut privilegiat.

În contrast cu apariția lui masivă, care inspiră forță prin toți porii, existența lipsită de intimitate din penitenciar duce la anumite ipostaze foarte hilare, demne de a fi reproduse în minte de orice om care dorește să își facă auditoriul să devină mai puțin intimidant înainte de un discurs, de exemplu.

De asemenea, pentru un om care are forța fizică să se ia la trântă cu oricine fără teamă și are ticul de a spune mereu că despică în două pe unul sau pe altul, pasiunile sale, dar și fobiile lui generate de lucruri foarte banale pentru alții ne stârnesc hohote de râs. Pe de altă parte, însă, simțul lui practic și inteligența nativă, limpezimea cu care își argumentează convingerile, ni-l fac extrem de simpatic.

Revenind în trecut, descoperim treptat întreaga poveste a lui Paul, născut la Toulouse dintr-un tată originar din Skagen – situat în punctul cel mai nordic al Danemarcei, dintr-o familie de pescari, care, impresionat fiind la vederea unei biserici îngropate în nisip, din care se mai vedea doar o parte din clopotniță, și-a dorit să devină pastor și dintr-o mamă franțuzoaică, a cărei familie administra un mic cinematograf.

Părinții lui Paul sunt două figuri marcante, personalități atât de diferite, dar în același timp atât de pregnante, încât au absorbit întreaga energie a micuței familii, iar el a fost atras ca un magnet când spre unul, când spre celălalt, fără a-și permite lui însuși o viață și un fel de a fi flamboaiante, ba chiar dimpotrivă, dacă ne raportăm la munca lui din complexul de locuințe, care i-a acaparat întreaga viață.

Deși iubirea lor intensă a șters la început toate diferențele de credință, mentalitate și cultură, în timp, cei doi evoluează în direcții total diferite. Credința tatălui se erodează, dar imaginea sa în fața enoriașilor rămâne foarte importantă pentru el și ține predici ale căror cuvinte încep să sune a gol, în timp ce mama lui permite întruniri la cinematograf care stârnesc controverse, pe teme de tot felul, chiar și politice, ideologice.

Toate acestea ne sunt dezvăluite cu aceeași ironie amară, care ne stârnește zâmbete deseori, dar pe măsură ce înaintăm în poveste, tonul devine tot mai serios, atmosfera din închisoare devine tot mai vâscoasă și apăsătoare, derâderea în care era luat totul se transformă într-un sentiment de claustrare, iar, în paralel, destrămarea inevitabilă a familiei Hansen induce aceeași stare.

Apariția în poveste a celei care va fi soția lui Paul, Winona Mapachee, este percepută ca o rază de soare în acest destin destul de tenebros – ea este o ființă cu strămoși canadieni aborigeni, care trăiește plenar, în strânsă legătură cu natura, intuitiv, cu o carieră de pilot care îi aduce bucurie, frumusețe și împlinire  și reușește, pentru un timp, să îl expună și pe Paul acestor sentimente și experiențe.

Treptat, Paul cel veșnic preocupat de lucruri foarte practice, terestre, administrative, învață să simtă, să trăiască, să fie uimit, să se deschidă, să aibă încredere în legătura noastră cu natura, cu strămoșii noștri, cu pământul din care ne tragem, iar existența lui capătă o nouă dimensiune.

Dispariția Winonei, însă, îl va lăsa fără apărare, mai vulnerabil decât oricând, iar când mecanismul de supraviețuire care l-a ținut mereu pe linia de plutire – reparațiile și îngrijirea complexului – suferă modificări din cauza unui nou administrator șef, Paul începe să pășească pe nisipuri mișcătoare, unde orice mișcare greșită, negândită, îl poate face să se scufunde rapid și să nu vadă nicio cale spre a ajunge să ia măcar o gură de oxigen.

Aceasta este starea care îl împinge spre un gest necugetat, iar perioada de detenție vine ca o ocazie de a sta față în față cu tot ce l-a adus în acest punct, cu trecutul lui, cu părinții și rolul lor în turnura pe care a luat-o viața lui, cu toate lucrurile bune și rele care i s-au întâmplat și i-au influențat destinul.

Jean-Paul Dubois, autor distins cu  „Premiul Goncourt pentru literatură, ne-a dăruit un roman spectaculos ca și coloristică de trăiri – de la angoasă și furie la resemnare, melancolie, iar apoi către împăcare, liniște,  izbăvire, un întreg curcubeu care descrie de fapt o viață, pe care fiecare o trăiește în felul său, cu adevărul și povestea lui.

Îmi amintesc tot ce s-a întâmplat în noaptea aceea, cuvintele pe care le-a folosit fiecare pentru a zgudui certitudinile celuilalt, volumul vocilor utilizate în acest scop, dar și umiditatea sufocantă a aerului, mirosul de mâl ce urca dinspre fluviu și zgomotul descurajant al ușii de la intrare în momentul în care tata a trântit-o. Atunci, bărbatul din Skagen a părăsit apartamentul în toiul nopții pentru a se refugia undeva în nisipurile mâniei sale.

În curând o să aveți tot timpul să mă judecați și să mă condamnați. Vă cer doar să țineți minte o vorbă pe care o știu de la tata, pe care o folosea pentru a minimaliza greșelile celorlalți: „Fiecare cu povestea lui”.

Titlu original: Tous les hommes n’habitent pas le monde de la mȇme façon

Editura Litera, 2020, Colecția Clasici contemporani

Alina Mocan

Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *