SCRIITORI ȘI ÎNDRĂGOSTIȚI – Editura Trei, 2021

Romanul lui Lily King, „Scriitori și îndrăgostiți”, tradus și publicat în limba română la Editura Trei m-a făcut să mă gândesc la provocarea de a rămâne consecvent față de o aspirație, față de un ideal de carieră, față de o  vocație lăuntrică, în contextul presiunii oportunităților și prescripțiilor de viață prospere din epoca în care trăim. Ce înseamnă să duci o viață creativă în vremuri pragmatice și aflate mereu în viteză? Ce înseamnă să rămâi fidel unui proiect profesional și personal, chiar și atunci când șansele lui de materializare nu par să depindă doar de forțele tale, iar dimensiunea cotidiană a existenței devine nemilos de copleșitoare?  

SCRIITORI SI INDRAGOSTITI- Editura Trei, 2021

Fără îndoială, condiția artistului a stat, de-a lungul secolelor, sub semnul provizoratului, sub semnul unui tip de precaritate (să ne amintim că și un scriitor mare, precum  Dostoievski  a trăit într-un context vitreg social și financiar), dat fiind caracterul deloc seriat și irepetabil al creațiilor artistice (nu doar dificil de alcătuit, dar uneori supuse parcă unei loterii în ceea ce privește receptarea publică). Astăzi, cu atât mai mult, când spațiul editorial a devenit o industrie supusă tehnicilor de marketing (în care contează mai degrabă cine te promovează, decât ceea ce scrii) și când, după democratizarea mijloacelor media, oricine poate deveni un regizor, un scriitor, un artist plastic, a conserva cu obstinație, ani de zile,  aspirația de a deveni scriitor pare ceva de o naivitate imensă. Poate, cel mult, ceva ce poți accepta cu indulgență într-o perioadă de tinerețe idealistă, în perioada de young adult a decadei 20-30.

Cu toate acestea, protagonista romanului semnat de Lily King, anume Casey Peabody a trecut de 30 de ani dar încă speră să își publice primul roman la care lucrează de mai bine de 6 ani. În timp ce mulți dintre colegii ei de generație care poate i-au împărtășit visul în prima tinerețe, s-au așezat în proiecte pragmatice care să le plătească facturile și să le dea stabilitatea previzibilă a fiecărei zile, Casey aspiră încă la ambiții literare. Casey se mișcă însă într-o zonă tot mai fragilă a existenței ei, copleșită de datorii,  supraviețuind din veniturile de ospătăriță, locuind cu chirie într-o cămăruță insalubră pusă la dispoziție de un amic. 

La vârsta la care cei mai mulți contemporani valorifică primele rezultate ale proiectelor de carieră, Casey se află mai degrabă în pragul falimentului și, deși încă tânără, nici starea ei de sănătate nu pare să fie grozavă (nici nu-și permite o asigurare de sănătate și nici investigații medicale amănunțite). Viața relațională pare restrânsă (în fond, cu câți oameni mai poți împărtăși pasiuni care par doar cai verzi pe pereți, după 30 de ani?), iar viața amoroasă a traversat un eșec cu un bărbat căsătorit. Mai punem la socoteală și faptul că mama lui Casey a murit recent, o veste care o ia prin surprindere pe protagonistă și avem deja o rețetă pentru depresie.

Veștile rele nu vin singure și viața merge înainte. Singurul refugiu care o menține stabilă și statornică pe Casey în tot acest context al adversităților cumulate,  este romanul ei, aproape finalizat. În același timp, provocările de schimbare sunt precipitate de întâlnirea a două personaje masculine ce par să ilustreze promisiunea unei vieți radical diferite: Oscar este un scriitor văduv, trecut de 40 de ani, cu doi băieți simpatici, amorțit senzorial, mai degrabă retras, rezervat. Cu o experiență de viață destul de densă, consacrat profesional, dedicat copiilor săi, Oscar e genul de bărbat așezat, prins în rutinele sale, nu prea ușor de impresionat. Cu toate acestea, el pare să se atașeze de Casey și chiar să insiste, timid, într-un efort seductiv, chiar dacă nu atât de pe poziții pasionale, cât mai degrabă domestice. Oscar are un loc liber în viața lui, pe care o femeie sensibilă, atentă și poate și inteligentă ar putea să îl ocupe. Alături de Oscar, Casey se simte protejată și poate proiecta un viitor călduț și confortabil, chiar dacă își dă seama că nu va fi luată prea în serios în aspirația ei de debutantă încă nepublicată.  Viața îi pune în față lui Casey opțiunea pentru o existență trăită sub semnul armoniei liniștite, fără prea mare intensitate.

Celălalt bărbat este Silas, un scriitor mai tânăr, inconsecvent în comportament și cu o viață misterioasă pe care nu e dispus să o dezvăluie prea curând, cu apariții și dispariții brutale și imprevizibile în viața lui Casey. Având deja experiența bărbaților imaturi sau indisponibili, Casey îl privește cu precauție și îl evită inițial, deși recunoaște, fără îndoială, că față de el simte intensitatea îndrăgostirii, a pasiunii fizice și emoționale.

Salvarea, evoluția lui Casey nu poate veni însă din exterior. Prinsă între aceste variante conflictuale de destin relațional, fiecare cu neajunsurile ei, înghesuită de datorii, de faptul că proprietarul are de gând să vândă locuința în care Casey stă în chirie, cu niște diagnostice teribile planând deasupra unui corp care își cere drepturile cu încăpățânare, protagonista feminină e foarte aproape să facă primul pas în desăvârșirea ambiției literare: finalizarea romanului. Dar acesta este doar un mic pas, supus mai departe loteriei editoriale și capriciilor unei industrii pe care o cunoaște încă prea puțin. Ce se va întâmpla cu romanul lui Casey, care va fi bărbatul pe care îl va alege ea în cele din urmă, vă rămâne să descoperiți.

În spatele unei aparente povești de dragoste melodramatice, presărată cu o doză de umor (căci Casey este și ea stângace și îndoielnică la capitolul stimă de sine) care mi-a amintit de poveștile romanicerei franceze Agnes Martin Lugand,   Lily King construiește o narațiune cu tonuri mai serioase. E vorba de o poveste despre nevoia de a-ți rămâne fidel, de a fi consecvent cu valorile în care crezi chiar și în cele mai vitrege circumstanțe, de a nu renunța la un vis pe care cauți să îl duci la îndeplinire, chiar și atunci când contextul social îți e potrivnic, chiar și când existența stă să se destrame, chiar și când viața continuă să îți arate că, oricând, totul poate fi mai complicat decât crezi că e . În acest ghem de complicații, ieșirea din labirint rămâne tocmai saltul de credință într-un proiect personal, reperul care va limpezi în cele din urmă peisajul existențial.  

sever gulea


Articol realizat de Sever Gulea pentru Libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru în pregătire. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *