Vindecarea copilului interior- Stefanie Stahl

E parte din rolul și activitatea unui librar este să recomande cărți cititorilor. Însă nu de puține ori se întâmplă ca și librarii să se orienteze după opțiunile cititorilor. Mi s-a întâmplat acest lucru în ultimele luni, când am remarcat  menținându-se pe primele locuri în topul de vânzări libris.ro un volum semnat de o psihoterapeută din Germania, intitulat „Vindecarea copilului interior”. Mizând pe încrederea cititorilor, am ales să citesc acest volum tradus și publicat de Editura Litera în colecția Introspectiv.

Vindecarea copilului interior- Stefanie Stahl

Privită dintr-un unghi profesional, cartea lui Stahl reușește să combine premise și tehnici din mai multe orientări psihoterapeutice, integrează și ține cont  de câteva exigențe în ceea ce privește contribuția biologică asupra înțelegerii minții și comportamentelor (îndeosebi, aspecte de condiționare genetică dar și aspecte legate de plasticitatea sinaptică, adică acea capacitate a neuronilor de a stabili noi legături și a fundamenta noi comportamente pe baza unor exerciții repetate). Stahl alternează în teoria copilului interior, popularizată în această carte, elemente cu rădăcini psihanalitice (centrarea pe experiențele de viață  timpurii și sublinierea relevanței dimensiunii inconștiente a personalității), dar și elemente din teoria atașamentului (relațiile pe care le avem cu părinții în faze critice ale copilăriei influențează felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți ulterior,  în mod deosebit încrederea în noi și încrederea în ceilalți), terapia cognitiv-comportamentală și terapia centrată pe scheme (pașii în accesul nostru la realitate și la relațiile cu oamenii se fac prin intermediul unui sistem de filtre: stimul – convingere/gând automat – emoție/stare de afect – comportament adaptativ/dezadaptativ). Pentru cititorul obișnuit, desigur, aceste aspecte tehnice sunt mai puțin importante, însă merită de reținut faptul că Stahl reușește într-un volum cu accesibilitate largă și aplicabilitate practică să ofere o teorie cuprinzătoare eclectică și în același timp utilă și la îndemână oricui.

În dezvoltarea noastră ca ființe umane suntem influențați, fără îndoială, de moștenirea genetică, dar și de experiențele timpurii din copilărie. De ce privilegiază Stahl această perioadă în teoria ei? Pentru că acei primii 4-6 ani de viață reprezintă perioada în care suntem pe deplin vulnerabili și complet deschiși în a asimila experiențele fundamentale în ceea ce privește explorarea lumii și interacțiunea cu semenii. Este perioada în care avem nevoie de îngrijire necondiționată, dar și perioada în care învățăm primele limite și primele frustrări. Tocmai de aceea, indiferent cât de darnici și de tandri au fost părinții noștri, în copilăria timpurie vom trece deopotrivă prin experiențe pozitive și negative (multe de care nici nu ne mai amintim) care vor deveni un soi de filtre subtile în felul în care vom ajunge să decodificăm situațiile în care ne vom situa ulterior.

Metafora pe care o folosește Stefanie Stahl pentru a reprezenta această idee este cea a copilului interior  care cuprinde, la rândul său alte două instanțe: păstrăm în noi suma experiențelor care au născut convingeri și sentimente pozitive despre noi și ceilalți în forma copilului lumină, respectiv suma experiențelor care au născut convingeri și sentimente negative în forma copilului umbră. Cele două dimensiuni ale copilului interior își fac simțită prezența, așezând filtre peste privirea eului adult, în cele mai diverse situații: de la felul în care reacționăm într-o situație conflictuală, până la la felul în care ne raportăm la șeful nostru de la slujbă sau chiar în care ne alegem partenerii.  Așadar, toți avem în noi un copil umbră și un copil lumină, ei fiind expresia felului în care am fost primiți pe lume (cât de doriți ne –am simțit în familie) și cât de bine ne-au fost satisfăcute cele patru nevoi fundamentale identificate de Stahl: nevoia de apartenență , de autonomie și control, de satisfacere a plăcerii și evitare a neplăcerii, de încredere în sine și recunoaștere.

Aceste instanțe, cea de adult, de copil lumină, respectiv copil umbră sunt, la fel ca reprezentarea tripartită a psihicului la Freud: inevitabile în fiecare dintre noi. Tot ce putem face este să devenim conștienți de ele și să le asigurăm dialogul și înțelegerea de care au nevoie.

Cel mai frecvent ajungem să ignorăm copilul-umbră pentru că el este depozitarul rănilor și temerilor noastre sau să încercăm să-i compensăm convingerile și sentimentele.

Stefanie Stahl ne propune într-o primă fază să descoperim, prin exerciții ingenioase (care includ meditația, imaginația, jocul, desenul) copilul umbră și copilul lumină din fiecare dintre noi. În urma experiențelor pozitive sau negative pe care le-am trăit în copilărie, am trecut printr-o serie de trăiri și am elaborat convingeri simple care ne-au modelat bazele stimei de sine și bazele interacțiunii cu ceilalți. Astfel, folosind exerciții în oglindă, Stahl ne invită să descoperim convingerile copilului-umbră (de tipul: nu sunt bun de nimic, nu mă pot încrede în ceilalți, sunt o povară, trebuie să fiu cuminte, trebuie să fiu cel mai bun, băieții sunt răi, fetele sunt slabe etc), respectiv ale copilului lumină (sunt valoros, sunt frumos, am dreptul la bucurie, am voie să fac greșeli) și să le ierarhizăm în funcție de reprezentativitatea lor pentru noi.  Apoi, suntem invitați să descoperim convingerile copilului lumină, dar și punctele forte, valorile care ne definesc pentru a echilibra balanța perspectivală.

Al doilea pas în procesul terapeutic este înțelegerea mecanismelor de apărare. Dat fiind faptul că acele convingeri ale copilului umbră care reapar în situații variate sunt neplăcute și dureroase, adesea căutăm să le compensăm sau să le eliminăm în cele mai variate feluri:  ajungem să căutăm perfecțiunea (pentru că nu ne considerăm suficient de buni și atunci alergăm obsesiv după un standard cât mai înalt și după recunoaștere), căutăm armonia extremă (pentru că suntem convinși că trebuie să fim iubiți și suntem inferiori celorlalți și căutăm să le îndeplinim așteptările și să ne respingem dorințele sau agresivitatea), trecem prin sindromul salvatorului (convinși fiind că trebuie să ajutăm ca să fim iubiți), opunem rezistență (din teama de a nu fi vulnerabili, având senzația că vom fi subordonați), căutăm să obținem controlul), atacăm imediat, ne refugiem (în activități, în alte persoane sau în diferite surse ale dependenței), evităm anumite situații sau devenim narcisici (într-un narcisic se află un copil umbră descurajat și mic, care pentru că e neacceptat, caută să își construiască un sine fals.

Din reconstrucția portretului copilului umbră și al copilului lumină (care poate asambla, la rândul său, mai rar, anumite vulnerabilități mai ales când dezvoltăm un optimism naiv și o încredere exagerată în cei din jurul nostru), Stahl oferă reperele coordonatelor de vindecare. Dat fiind faptul că atât copilul umbră, cât și copilul lumină așază lentile peste perspectiva eului adult, noi de fapt ne reconstruim realitatea. E foarte comod să dăm vina pe ceilalți, să le pretindem schimbări și să ne simțim victime, să credem că descriem fapte obiective, când de fapt cel mai adesea suntem dominați de o perspectivă fundamentată pe rănile din trecut, coroborată cu predispoziții genetice, dar și cu adaptări evoluționiste (în general, inevitabil vom fi mai atenți și vom observa mai ușor eșecurile și greșelile). Însă tot în noi se găsește soluția.

Stahl propune în a doua parte a volumului exerciții de armonizare a instanțelor psihice discutate, cu accent pe acceptarea, consolarea și îngrijirea copilului umbră. Pentru a-l ajuta însă, avem nevoie să luăm o mică distanță față de el, să recunoaștem modul în care el intervine subtil în cele mai cotidiene situații. Stahl oferă diverse exemple în acest sens, printre care un exemplu recurent al unui cuplu, în care bărbatul se înfurie pe partenera lui pentru că a uitat să-i cumpere ciocolata favorită (în acel moment, bărbatul privește situația din perspectiva copilului umbră, convins că nu este băgat în seamă, că e mic și fără valoare, căutând să compenseze prin furie acea stare de disconfort actualizată).

Apoi, folosindu-ne imaginația dar și analiza comparativă, Stahl ne propune să întărim un eu-adult blând care să vorbească înțelegător cu copilul umbră rănit (fie într-un joc de rol, fie prin scrisori adresate). Apoi, ni se propune să înlocuim mecanismele de apărare (care au avut rostul lor în copilărie, dar care, la vârsta adultă sunt dezadaptative) cu mecanisme de tezaurizare (mecanisme prin care să ne acceptăm și să ne afirmăm mai bine, să îmbunătățim relația cu cei din jur, dat fiind faptul că tocmai acolo adaptările rigide din copilărie își fac simțită prezența). În acest sens, Stahl prezintă exerciții prin care să distingem mai bine între percepții-fapte și interpretări, exerciții prin care să fim mai onești cu noi înșine, să acceptăm realitatea mai bine iar apoi să exersăm bunăvoința, să ne pregătim constructiv pentru situații conflictuale, să fim mai empatici.

Cele mai provocatoare idei care decurg din ideea că suntem responsabili de propria fericire și că ne construim realitatea se evidențiază în momentele în care ne simțim nedreptățiți și avem tendința să dăm vina pe celălalt (uneori, aparent legitim) sau în care avem de a face cu oameni ce nu sunt dispuși să ajungă la un compromis sau care se lasă pe deplin dominați de copilul umbră. În acele momente de tensiune, Stahl ne propune exerciții de dezamorsare, precum meditația vacii sau răspunsul absurd care, pe cât de ridicole și de contraintuitive par, dovedesc o eficiență de nebănuit.

Nu credeam să regăsesc, într-un volum de popularizare, o teorie atât de cuprinzătoare și elegantă, cu aplicații atât în dezvoltarea personală, cât și în psihoterapie, cu numeroase exerciții practice accesibile oricui, care să ne ajute să facem primii pași în călătoria autocunoașterii, dincolo de zona de confort, dar fără o canapea psihanalitică intimidantă (și, oarecum depășită). Chiar dacă nu oferă repere noi și revoluționare, ci mai degrabă organizează operațional sub niște metafore ușor de reținut repere eclectice din diferite școli de psihoterapie, cartea lui Stefanie Stahl, „VINDECAREA COPILULUI INTERIOR” aduce un cadru operațional inedit, sintetic și la indemana pentru orice cititor.

EXERCIȚIU. VEZI REALITATEA

„Următorul exercițiu ar trebui să te ajute să surprinzi felul în care interpretezi realitatea și să-l schimbi. În acest scop iată un exercițiu pe care-l poți face, desigur, înlocuind elementele care se aplică în cazul tău.

Situația concretă (declanșatorul): Șefa mea îmi atrage atenția că am făcut o greșeală.

Copilul-umbră din mine crede (convingere): Nu sunt suficient de bun. Trebuie să fiu perfect. Nu am voie să fac greșeli

Interpretarea mea: Șefa mea crede că slujba mă suprasolicită și se gândește să mă înlocuiască.

Sentimentele mele: Mi-e rușine și mă tem.

Mecanism de apărare: Căutarea perfecțiunii și dorința de a deține controlul, mă străduiesc și mai mult, controlez totul până la cel mai mic detaliu, fac ore suplimentare.

Copilul lumină din mine crede (convingeri pozitive): Am voie să fac greșeli! Sunt suficient de bun.

Felul în care interpretez situația: Șefa mea e mulțumită de munca mea, deși mai fac greșeli.

Adultul spune (argumente): Înțelegi mult din domeniul în care lucrezi. Te perfecționezi permanent. Șefa și colegii tăi fac și ei greșeli uneori. Copilul umbră reacționează exagerat la critici

Sentiment: Rămân relaxat.”

sever gulea

Articol realizat de Sever Gulea pentru Libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru în pregătire. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *