Ted Hughes și Sylvia Plath au format unul dintre cele mai celebre și mai titrate cupluri ale celei de-a doua jumătăți din secolul al XX-lea. Poeți de forță, tineri, ambițioși, încă plini de entuziasm creator dar și familiști dispuși să trăiască mai degrabă curajos, într-o relație armonioasă cu natura, Plath și Hughes au avut parte și de note tensionate în legătura lor, potentate de labilitatea emoțională a lui Plath, de posibilele abuzuri despre care Sylvia Plath a relatat în scrisorile pe care le-a semnat, a infidelității lui Hughes. 

Euforie de Elin Cullhed

Acestea au condus în cele din urmă la dizolvarea mariajului, după 8 ani de căsnicie. Consecințele destrămării acestei legături și-au trimis ecouri mai departe în viețile celor doi și au exercitat fascinație sau curiozitate pentru generații la rând: Sylvia Plath s-a sinucis la scurt timp după despărțirea de Hughes, iar legătura amoroasă a lui Ted cu amanta Assia Wevill s-a terminat poate mai tragic decât cea cu Sylvia, Assia alegând să își curme viața nu doar ei ci și fiicei pe care a avut-o cu Hughes. O parte dintre cele mai puternice poezii semnate de Sylvia Plath au fost scrise imediat după despărțirea de Hughes, chiar în anul în care îi este publicat și singurul roman cu accente importante autobiografice, Clopotul de sticlă (tradus în limba română la Editura Polirom).

Elin Cullhed, o scriitoare scandinavă o transformă pe Sylvia Plath în personaj de roman și scrie o poveste din perspectiva poetei americane. Plasată în 1962, în ultimul an de viață al Sylviei Plath, povestea concentrează repere biografice și emoționale importante din acest an critic pentru poeta americană: criza creatoare, despărțirea de Hughes și reorientarea psiho-emoțională de după falimentul mariajului. Scrisă sub forma unui monolog interior al Sylviei Plath, cartea lui Elin Cullhed reimaginează interesant și convingător experiența provocatoare a lui Plath.

În 1962 Sylvia și Hughes trăiesc în ținutul Devon din Anglia, într-o casă veche din mediul rural, unde par să fi găsit o atmosferă potrivită pentru energiile creatoare, practicând în același timp  grădinăritul și agricultura, îngrijind-o pe Frieda, primul lor copil și așteptând nașterea lui Nicholas.

Aparențele liniștite și premisele armonioase de cadru amintite ascund însă o tumultuoasă criză interioară marcate atât de conflictul ideologiei de gen dar și de personalitatea vulnerabilă a lui Plath. Prin ficționalizarea pe care a facut-o inclusiv Plath în romanul Clopotul de sticlă, e cunoscut faptul că Sylvia a suferit de o depresie cronică de-a lungul vieții și că a fost tratată inclusiv cu terapie electroconvulsivantă. Dincolo de această fragilizare personală, Sylvia Plath a trecut și prin contextul contradictoriu al provocărilor feminine dintr-o epocă aflată încă în process de emancipare: surprinsă între rolul de mamă, soție, alături de un soț care își asumă prioritar concretizarea impulsurilor creatoare, personajul principal construit de Elin Cullhed găsește cu greu răgazul pentru a-și pune pe hârtie creațiile literare.

Plasată pe aceste două coordonate vulnerabile: instabilitatea emoțională (accentuata și de experiența sarcinii și a maternității), respectiv exigențele de gen care o solicită atât în plan personal și social, îngreunând de fapt expresia creatoare, personajul Sylvia Plath imaginat de Cullhed impresionează cititorul  prin intensitatea cu care își trăiește versanții deopotrivă pozitivi și negativi ai experiențelor interioare. De asemenea, dat fiind faptul că trăiește alături de un alt poet talentat, apare și un fenomen particular care complica lucrurile. 

Căci pe lângă conflictele obișnuite în cupluri, legate de responsabilitățile casnice copleșitoare (iar Hughes și Plath trăiesc la țară în condiții care nu sunt mereu ușoare, mai ales în anotimpul rece), de dificultățile emoționale  sau de potențiala amenințare a infidelității, există o rivalitate destul de transparentă (cel puțin, așa cum e developată de personajul Plath) între Sylvia și Ted. Și nu atât pentru că unul obține mai multă sau mai puțină atenție socială decât celălalt, ci pentru că amândoi sunt nevoiți să gestioneze echilibrul dintre pornirile inspiraționale uneori haotice (cu caracterul unei urgențe aproape fiziologice) și restul priorităților domestice. Adesea, cel puțin din perspectiva Sylviei, poeta americană e nevoită să preia îngrijirea copiilor și a gospodăriei, atunci când Ted se izolează pentru a scrie sau atunci când pleacă pentru a înregistra la BBC. 

Deși par să se admire reciproc și să aibă încredere în capacitatea artistică a celuilalt, Sylvia și Ted  se luptă pentru prețiosul timp de creație, pe care viața familială îl reduce semnificativ. Cu toate acestea, perspectiva Sylviei care proiectează o latură patriarhală implicită asupra lui Ted e ușor decredibilizată de labilitatea emoțională care schimbă tonul capitolelor romanului. Este o reușită a lui Cullhed de a surprinde această glisare de la stările extatice la stările de disperare ale Sylviei, care filtrează practic întreaga ei experiență cotidiană. 

Când e în momente euforice, se simte bine în corpul ei (înainte și după nașterea lui Nicholas) și descoperă noi culmi ale intimității alături de Ted, simte fiorul creativ pe care îl elibrează ocazional, iar casa, grădina și copiii îi potențează sentimentul sensului și împlinirii. Când traversează perioade depresive, totul devine întunecat: Ted pare un nestatornic egoist, copiii cer atenție prea multă, mediul rural și casa în care trăiește i se pare că o strivesc din punct de vedere social și feminin iar Sylvia se simte stoarsă și blocată creativ. 

Dat fiind faptul că Elin Cullhed ne oferă doar perspectiva unui singur personaj, construind această alternanță alb-negru emoțională a relatării, în doze suficiente, cititorii sunt invitați să își construiască singuri imaginea ultimului an al căsniciei Hughes-Plat (autoarea nu are pretenția de a reconstrui autentic biografia celor doi). Efectul este cu atât mai interesant, cu cât Cullhed, deși ne oferă un acces intim în miezul domestic și psihologic al cuplului, tot ea ne bruiază potențiala coerență a imaginii de ansamblu, prin alternanțele dispoziționale ale personajului narrator, Sylvia Plath. 

Efectul acesta al alternanțelor devine ușor obositor pe finalul romanului, mai ales după despărțirea de Ted, în urma apariției celei care i-a devenit amantă, Assia Wevill. Însa în perioada imediat următoare despărțirii, personajul Sylvia Plath pare mai ambiguu ca oricând, după o descătușare creatoare,  asumând un orizont aparent promițător al reconstrucției personale, fragil și pândit însă din umbră de dezechilibrul care o va conduce spre un gestul final. 

Un exercițiu de imaginație interesant, cu pârghii psihologice și cu invitații la reflecție pe marginea provocărilor de gen, romanul lui Elin Cullhed duce mai departe fascinația pentru cuplul Hughes-Plath cu o poveste despre complicațiile subtile ale unei căsnicii, amplificate de artă și personalitățile puternice. Pentru o panoramă mai largă (deși similară în evocare) a căsniciei Hughes-Plath, vă recomand și filmul Sylvia cu Gwyneth Paltrow în rolul poetei americane. 

sever gulea

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *