Câștigător al Premiului Uniunii Europene pentru Literatură în anul 2015, David Machado propune un roman despre și pentru vremuri grele din care nu lipsesc însă sensibilitatea și candoarea. Inspirat cel mai probabil de criza economică din 2008, INDICE MEDIU DE FERICIRE este un roman de o actualitate univesală, într-un context în care, ultimii ani au condus la același impact dificil de împovărăre socială, economică, la o lipsă de încredere în viitor și, în cele din urmă, în posibilitatea de a mai trăi un sentiment durabil de mulțumire.
Romanul tradus din limba portugheză la Editura Casa Cărții de Știință îl are în prim plan pe Daniel, un locuitor al Lisabonei care trăiește un naufragiu social și personal. Familist convins cu doi copii, un angajat acceptabil al unei agenții de turism, Daniel are obiceiul de a scrie un paradoxal jurnal al viitorului. E vorba de fapt de o serie de planuri cu diferite obiective, în care protagonistul investește suficientă încredere, ajustând doar parțial, pe parcurs, încât ele să pară inevitabil realizate și menite să fie redate trecutului în forma diaristică. Această încredere într-un nivel de stabilitate și în propriile forțe sunt cutremurate de criza economică ce spulberă și Portugalia și fracturează viața lui Daniel și a prietenilor săi.
Daniel își pierde locul de muncă, apoi cumulează datorii, soția sa ajunge și ea șomeră și decide să se mute în orașul natal împreună cu copiii. Daniel rămâne la Lisabona, conservând o limită a supraviețuirii dramatică: rămas fără locuință alege să doarmă în mașină și, mai apoi, în clădirea fostului birou ale cărui chei încă le mai deține. Trimițând zilnic CV-uri și numărându-și banii, Daniel încearcă să rămână pe o linie de plutire, negociind cu familia pasul radical al părăsirii capitalei. În tot acest timp, universul social al protagonistului pare să se sfărâme, la rândul său. Xavier, unul dintre prietenii săi buni nu a mai părăsit domiciliul de ani de zile, bântuit de depresie și anxietate, preocupat mai degrabă de statistici și de un site de socializare cu mize umanitare care însă nu pare să aibă succes. Mai în glumă sau mai în serios, apropiații săi anticipează pur și simplu momentul suicidar al lui Xavier, considerându-l o chestiune de timp. Almodovar, celălalt prieten care apare măcar prin referințe în povestea lui Machado, ca un fel de partener cu care Daniel poartă un dialog imaginar, a căutat o ieșire radicală din situația economică și personală dezastruoasă precipitată de criză, alegându-se cu o condamnare la închisoare.
Ca și când nu ar fi fost de ajuns, prins sub presiunea datoriilor și a incapacității de relansare profesională, încercând să-și conserve o demnitate diurnă care să îi mențină măcar o șansă de angajare, Daniel e nevoit să gestioneze situații imprevizibile: surprinzătoarea plecare a lui Xavier (suspicionată drept o alarmă suicidară), implicarea lui Vasco, fiul lui Almodovar în acțiuni infracționale, periculoase și crude dar și preocuparea copiilor săi pentru abordarea valorică a unui prezent greu de înțeles și pentru părinți.
De fapt problema fericirii, în dimensiunea ei teoretică și practică devine tot mai arzătoare pentru protagonist. Când atmosfera e stabilă, lucrurile bune par să vină intuitiv, întrebările își găsesc răspunsul ușor, când sentimentul imprevizibilității existențiale e tot mai acut, ce mai înseamnă să îți faci planuri, atunci când nevoile stringente de supraviețuire în prezent te apasă iar viitorul pare cel mult o glumă proastă? De la nivelul abstract, al indicelui mediu de fericire, un element statistic pe care îl modelează Xavier și care încearcă o concretizare matematică a ceea ce ar putea însemna psihologic prosperitatea, Daniel caută un corespondent articulat pragmatic în viața de zi cu zi și pare să-și pună de mai multe ori problema legată de scorul pe care el și alte persoane marcate de criză l-ar putea obține.
În a doua parte a romanului, atunci când Daniel pare să fi găsit, complet hazardat o slujbă de ocazie ca livrator de medicamente, viața nu îi dă însă răgaz. Vasco intră într-o încurcătură cu mize potențial vitale, soția lui Daniel, Marta îi dă un ultimatum în privința îngrijirii copiilor iar Xavier vine cu o idee pe cât de generoasă, pe atât de naivă: a ajuta o femeie din Elveția să își viziteze fratele bolnav la Marsilia, după un apel lansat pe siteul de socializare pe care Xavier îl gestionează. Ca o pârghie menită să balanseze greutăți ce trag în diferite direcții, Daniel primește și o veste favorabilă de angajare, după un proces absurd și anevoios al unor interviuri misterioase într-o altă agenție de turism.
Nevoit să jongleze cu toate aceste provocări, din zona personală și profesională, când toate par la un pas să se prăbușească, Daniel ia o hotărâre curajoasă care încearcă să împace coordonatele divergente. În fond, în situația imprevizibilă pe care o traversează, doar hotărârile radicale mai pot aduce ceva, poate și cu un dram de noroc sau măcar cu atitudinea pregătită de a pierde, de a renunța în cele din urmă la ceva. În acest sens, calculul potențial al nivelului de fericire devine paradoxal: între strategii centrate pe cumulare, David e gata pentru o strategie îndrăzneață în care e dispus să își asume renunțarea.
De la realismul cenușiu al destrămărilor din prima parte, a doua parte a romanului lui Machado capătă culorile unei dramedii, un fel de road-movie tragicomic, care mi-a amintit de ciudățenia dulce-amară a filmului american Little Miss Sunshine. În această călătorie de-a latul Europei, Machado scoate în evidență umanitatea personajelor sale Sentimentul rămâne același: totul e foarte aproape de prăbușire, un pas greșit și toată lumea va pierde ireversibil. Și totuși, în această pânză a fragilităților, apropierea, dialogul, speranța, obiectivele gratuite, centrate pe oameni și nu pe profit vor aduce gramul de soliditate menit să recompună destinele unor personaje pierdute, chiar și pentru o secvență scurtă.
Un roman despre pierdere și dureroasa fragilizare existențială, despre complexitatea relațiilor umane supuse torsiunilor istorice, dar și o poveste despre efortul de reziliență și necesitatea micilor victorii imperfecte în luptă cu malaxorul economic capricios, romanul lui David Machado aduce o veritabilă consolare literară și umană în aceste vremuri tulburi pe care le traversăm.
Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
