Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry: ghidul către libertate și regăsirea sinelui

Viață de pilot și scriitor aristocratic

Primele scrieri ale lui Antoine de Saint-Exupery „Curierul de Sud”  și „Zbor de noapte’ (distins cu Premiul Femina) redau experiența sa de pilot și se remarcă prin descrieri și situații dinamice foarte periculoase. Antoine de Saint-Exupéry s-a făcut cunoscut în literatură prin volumul „Micul Prinț” (Le Petit Prince) publicat în anul 1943 în limbile franceză și engleză, numai în Statele Unite ale Americii, de către editura Reynal & Hitchcock. Din cauza opiniilor sale politice controversate, lucrările lui Antoine de Saint-Exupéry nu au fost cu ușurință disponibile sub Regimul de la Vichy. Prin urmare, abia în anul 1946 cartea sa a fost publicată și în Franța. Din nefericire Antoine de Saint-Exupery nu a trăit pentru a-și vedea lucrarea publicată în țara sa natală. El a dispărut în timpul unei misiuni de recunoaștere din Corsica peste Marea Mediterană în data de 31 iulie 1944, avionul său fiind doborât. Nici până în ziua de azi nu se cunosc exact circumstanțele în care s-a petrecut trecerea în neființă a lui Antoine de Saint-Exupéry.

Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry: ghidul către libertate și regăsirea sinelui

Micul Prinț nu s-a bucurat de popularitate încă de la început, fiind ușor neclar chiar și pentru critici dacă această operă reprezenta o carte pentru copii sau pentru adulți. Azi, putem să susținem că „Micul Prinț’’ este o lucrare bidimensională, adresându-se adulților și copiilor deopotrivă. Deși poartă cu eleganță haina unei cărți pentru copii, „Micul Prinț” tratează teme pentru oameni mari precum libertatea, efemeritatea vieții și regăsirea sinelui. Ca adulți tindem să ne prindem în pânza țesută de vortexul vieții, uitând ceea ce este esențial. Nu mai știm să ne bucurăm cu toată inima de lucrurile mărunte și ne îndreptăm spre un superlativ iluzoriu de genul „mai mult” sau „mai bine”, fără să fim conștienți de prezentul care se întâmplă chiar în fața noastră. Suntem veșnic preocupați de numere, nu mai considerăm important mirositul unei flori, contemplarea apusului, zâmbitul benevol. „Micul Prinț” ne oferă încă de la primele pagini o lecție înțeleaptă despre cum să fim noi înșine, despre natura noastră reală, despre reluarea legăturii cu propriul Sine și reamintirea că suntem mai mult decât ceea ce putem vedea. Ne reamintim, așadar, din primele pagini, că adulții au fost și ei cândva copii, au avut visuri, speranțe și s-au raportat asupra vieții cu o viziune plină de imaginație și o atitudine atotcuprinzătoare.  Acum „oamenii mari nu pricep niciodată nimic și este obositor pentru copii să le dea întruna explicații”.

Să învățăm să privim din nou lucrurile în profunzime, dincolo de suprafață, cu ochii unui copil, ar putea să fie unul din mesajele pe care autorul ni-l transmite în începutul cărții. În imaginea elefantului înghițit de șarpele boa, oamenii au văzut o pălărie. Interpretările adulților sunt lipsite de imaginație. Simțindu-se învins, autorul abandonează „o carieră promițătoare de artist” din motivul că oamenii mari nu vor să vadă sau să simtă. Oare nu reflectă acest fragment un adevăr absolut al oamenilor? De câte ori nu am renunțat la propriile visuri, din teamă, rămânând supuși propriilor convingeri limitative? Spațiul închistat cu griji multe, inutile și frânturi de adevăr demonstrează că de cele mai multe ori cuștile noastre mentale sunt imaginare, potențialul uman creativ fiind nelimitat.

„Toți adulții au fost odată copii..dar numai câțiva își reamintesc asta”.

„Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiți. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător pentru floarea ta”. Înțelegem, astfel, că șarpele pălărie este dovada zidului care se ridică atât între noi și Sine, cât și între lumea inocenței, a copilăriei pline de imaginație, de libertate și lumea adulților, mereu apăsați de greutăți, mereu în grabă, supuși propriul ego și veșnic în căutare de răspunsuri în exterior, dar rareori în interior.

Printre conceptele de bază pe care le expune autorul Antoine de Saint-Exupéry se numără imaginația, sinceritatea, credința, puritatea, conștiința, introspecția. Am putea spune despre această capodoperă a literaturii universale că este destinată atât copiilor și adulților, cât și copilului interior, pentru că în fiecare din noi există un ,,mic prinț” cu care dacă reușim să reluăm contactul, vom învăța să trăim mai frumos, mai conștient, mai armonios.

Cum a schimbat Micul Prinț lumea?

Autoarea Ioana Pârvulescu vorbește despre puterile ascunse ale cărții și susține că „dacă o carte strălucește doar pentru contemporani și se stinge în altă epocă, sigur nu e bună. Nu zic că e inutilă, dar ca să fie bună trebuie să se reactiveze de la o epocă, la alta. Poveștile biblice sunt asemenea cărți cu putere de reaprindere în orice alt timp”. „Micul Prinț” este o astfel de carte, care reușește să trăiască veșnic în inimile cititorilor și care prinde viață, din nou și din nou, făcând parte din categoria cărților care au schimbat lumea.

Tradusă în peste 230 de limbi, „Micul Prinț” reprezintă, pentru oameni mari, un volum de înțelepciune și filosofie, iar pentru mini-cititori, un ghid năstrușnic despre prietenie, iubire și frumos. Tocmai faptul că a fost tradusă în peste 230 de limbi reflectă că învățăturile lui Antoine de Saint-Exupéry sunt universale și nu se supun efemerității timpului. Mai mult decât atât, această carte capătă mereu un alt înțeles cu fiecare nouă lecturare.

Mesajul „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii” reprezintă o filosofie universală de viață regăsită chiar în multe din marile religii ale lumii. Însăși definiția sensului vieții se află în acest simplu mesaj. Între conflictele dintre inimă și minte, inimii este cea căreia ar trebui să-i dăm crezare, căci aceasta reprezintă miezul lucrurilor, anticamera sufletului. Inima este centrul ființei, din ea izvorăsc bucurii și tot ea trezește în noi cele mai înalte aspirații. Tot în inimă se odihnește în tihnă a noastră copilărie. Să facem un scurt exercițiu și să ne imaginăm cum ar fi să trăim o viață cu adevărat plină de sens, gândind cu inima și nu cu mintea? Cum de am uitat atât de ușor frumusețea și simplitatea unor asemenea gesturi și trăiri?

Cum spune criticul și istoricul literar Dan C. Mihăilescu, „Micul Prinț este copilăria îngropată înlăuntrul tău”. Regăsindu-ne copilăria, ne reamintim de noi înșine, învățăm să ne întoarcem cu fața către autenticul „eu” și să privim cu blândețe către interior, toate acestea pentru a ne îmbunătăți în mod evident calitatea vieții.

Când Micul Prinț a pornit în aventură, explorând diferite lumi și planete, el s-a confruntat cu multe dezamăgiri, dar a avut parte și de momente de claritate care l-au ajutat să afle mai multe despre cine este el cu adevărat. La fel ca Micul Prinț, nu putem schimba pe cine întâlnim de-a lungul călătoriei noastre, la fel cum nu putem modifica nici cultura în care trăim, dar putem permite experiențelor să contribuie la evoluția noastră și putem modifica felul în care noi percepem și reacționăm la exterior. În felul acesta ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine.

Continuându-și călătoria, Micul Prinț întâlnește un foarte serios om de afaceri care număra toate stelele din galaxie pentru a-și reaminti averea pe care o acumulase. „Sunt ale mele. Le număr și le tot număr. Este o treabă grea. Dar sunt o persoană serioasă”. Această seriozitate i-a oferit personajului nostru o viață singuratică și monotonă, în care nu poate conștientiza și aprecia frumusețea stelelor care îi aparțin. Osho, un filosof, guru și învățător spiritual indian, spunea: „Fiecare se ia în serios pe sine sau pe ceilalți, de aceea ego-ul există. Începe să fii puțin mai jucăuș și vei vedea ego-ul evaporându-se. Râzi mai mult. Când ești într-o stare a râsului, ce observi? Ego-ul dispare pentru un moment. Ești din nou un copil chicotind”. Prin urmare, să învățăm să nu ne mai luăm atât de în serios și să ne urmăm instinctul explorând și bucurându-ne de viață.

Cu alte cuvinte, „Micul Prinț” este o lucrare de referință în literatură prin faptul că Antoine de Saint-Exupéry a reușit să deschidă sensurile adânci ale vieții omului, printr-o poveste aparent dedicată copiilor.

La granița dintre imaginar și realitate

Dincolo de mesajele din această carte care gravitează în jurul descifrării universului și a ființei umane, Micul Prinț este o lucrare în care și-au găsit locul multe elemente din viața personală a lui Antoine de Saint-Exupéry. Spre exemplu, se spune că trandafirul din „Micul Prinț” face trimitere la soția autorului, Consuelo, căreia îi spunea „The Rose” ca formă de alint. Consuelo și Antoine au avut o relație la distanță, însă aceasta a rămas mereu aproape de sufletul lui, jucând rolul de muză. În poveste, „Micul Prinț” își protejează trandafirul cu multă grijă și, deși acesta întâlnește și alți trandafiri în călătoria sa (în caul lui Antoine, alte femei), vulpea îi amintește de unicitatea propriului trandafir și de faptul că „devii responsabil pentru totdeauna pentru ceea ce ai îmblânzit”. Această idee este întâlnită și în lucrarea „The Tale of The Rose” scrisă de Consuelo.

Un alt element inspirat din viața autorului îl regăsim chiar în deschiderea cărții și anume,  prăbușirea avionului în deșert. În cel de-Al Doilea Război Mondial, Antoine de Saint-Exupéry a fost pilot și zbura pe rutele de poștă în Africa și America de Sud. Înainte de a scrie nuvela a avut un accident și s-a prăbușit cu avionul în deșertul Sahara, fiind la un pas de moarte. Se spune că o parte din replicile și gândurile „Micului Prinț” reprezintă, de fapt, halucinațiile pe care le-a avut Antoine în timpul petrecut deshidratat în deșert. În cele din urmă, acesta a fost salvat de un beduin.

Lucruri inedite despre Micul Prinț

„Micul Prinț” a câștigat în anul 1944 premiul Retro Hugo Award pentru cea mai bună nuvelă.

Retro Hugo Award este un premiu literar care se acordă anual celor mai bune lucrări SF & Fantasy din anul precedent. Acesta este considerat la scară largă primul premiul acordat lucrărilor SF & Fantasy, fiind administrat de World Science Fiction Society.

Un alt lucru inedit despre „Micul Prinț” vine din anul 1975, când un asteroid a fost numit Saint-Exupéry după autorul poveștii. Trendul a continuat și în anul 2003 când un alt asteroid a fost numit „Micul Prinț”.

Într-o lume a incertitudinii unde oamenii sunt în căutare de Răspunsuri scurte la marile întrebări, Antoine de Saint-Exupéry ne arată prin Micul Prinț că descifrarea universului nu este atât de complicată pe cât pare, ci într-un final este atât de simplă, încât până și cei mici reușesc să o intuiască și înțeleagă.

În încheiere, una din ideile esențiale pe care o putem lua cu noi este că „Viața nu are sens decât dacă o schimbi cât de cât.”

Articol realizat de Melania Strâmbeanu pentru Libris.ro.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *