Scriitor, jurnalist și muzician, Francesc Miralles s-a născut în 1968 la Barcelona. A urmat inițial cursuri de jurnalism la Universitatea Autonomă din Barcelona, abandonate după patru luni, apoi de filologie engleză, la care a renunțat după terminarea anului trei pentru a călători, și astfel a ajuns să trăiască pentru o vreme în Croația și Slovenia în timpul războiului iugoslav, experiență redată în Café Balcanic (2004). Revenit la Barcelona, a studiat germana la Universitatea Centrală. După absolvire, a făcut un masterat în editare. A coordonat colecții de dezvoltare personală, semnând și câteva lucrări sub pseudonim, experiență reflectată în primul său roman, Barcelona Blues (2005). După ce a obținut Premiul Gran Angular 2001–2002 cu romanul pentru tineret Un haiku per a l’Alícia, a hotărât să se dedice scrisului. Francesc Miralles a publicat de-a lungul timpului o mare varietate de lucrări de ficțiune și non-ficțiune – romane, cărți de dezvoltare personală, cărți pentru copii și tineret, thrillere –, singur sau în colaborare, unele fiind recompensate cu premii de notorietate și traduse în 50 de țări. (sursă: Editura Humanitas)
Libris: Ați încercat jurnalismul, ați predat limba engleză la o școală, ați cochetat cu muzica, ați lucrat într-o editură pentru scurt timp, ați călătorit în multe locuri și sunteți și un prolific autor tradus la nivel internațional. Există în acest parcurs al dumneavoastră care pare neobosit, nomad, o pasiune nestăvilită pentru viață sau e mai degrabă o căutare fără sfârșit? Vă simțiți un nestatornic existențial sau un explorator?
Francesc Miralles: Mă tem să nu mă plictisesc și urăsc normalitatea. Din acest motiv, am încercat mereu să fac și să explorez tot felul de lucruri. Dacă nu sunt în mișcare, simt un gol existențial. Astfel că îmi place să călătoresc, să scriu, să cunosc oameni noi. Pentru mine, viața este o schimbare permanentă, așa cum spuneau filozofii greci.
Libris: Sunteți un călător împătimit și îndrăzneț, ați ajuns în anii 90 inclusiv în Croația și Slovenia, în timpul războiului din fosta Iugoslavie. Vă gândiți totuși la un acasă pentru dumneavoastră? Să nu uităm că v-ați născut și ați crescut în Barcelona. Care e relația dumneavoastră cu fermecătoarea capitală a Cataluniei?
Francesc Miralles: Îmi place foarte mult Barcelona, deși este adevărat că petrec foarte puține zile pe lună acasă. Când sunt aici, merg la concerte alternative sau le organizez acasă. Am chiar și câteva trupe. Mi se pare un oraș foarte frumos, pe care e ușor să-l străbați pe jos, cu o climă bună, o plajă decentă, munți și multe locuri de vizitat. Cei mai mulți dintre cei mai buni prieteni ai mei locuiesc aici.
Libris: Ați activat mai bine de un an într-o editură, apoi ați renunțat pe deplin să mai lucrați într-o companie. Care au fost deziluziile trăite în această lume care v-au convins să nu mai reveniți la acest domeniu, dar să rămâneți totuși un apropiat al cărților, din postura de cititor și scriitor?
Francesc Miralles: Am avut o experiență foarte proastă din cauza hărțuirii angajaților mai în vârstă ai companiei, dar am învățat multe despre lumea editorială de la șeful meu, redactorul-șef Jaume Rosselló, care a devenit un bun prieten. În prezent, sunt scriitor și vorbitor independent, și sunt fericit așa.
Libris: Ați semnat singur o mulțime de volume, de la ficțiune, la dezvoltare personală și cărți pentru copii. Ați scris cărți alături de alți autori, precum Care Santos, Héctor García sau Ángeles Doñate. Cum e experiența scrisului solitar, acolo unde imaginația și libertatea sunt neîngrădite, în comparație cu scrisul la patru mâini? Cum ajung într-un dialog creativ doi autori și cum împacă orgoliile și propriile lumi imaginare?
Francesc Miralles: E mai ușor și mai amuzant să scrii împreună cu prietenii. Când scrii doar tu, ai parte de multă singurătate. Pe deasupra, nu știi niciodată dacă ceea ce scrii va atinge inimile cititorilor, dar dacă scrii cu altcineva, ai un feedback imediat. Orgoliile nu sunt importante atunci când vă puneți de acord asupra subiectului și căutați un stil neutru pentru a scrie împreună. Eu n-am avut niciodată probleme în acest sens.
Libris: Semnați cărți din zona dezvoltării personale, dar și romane. Cum vedeți raportul dintre ficțiune și nonficțiune? Priviți literatura tot ca pe o formă de dezvoltare personală, deghizată în alte haine, care folosește strategii estetice , dar cu un scop similar?
Francesc Miralles: Mie îmi vine mult mai ușor să scriu non-ficțiune și am mai mult succes cu ea, deși mă distrez mai mult scriind romane. Scopul este același: să-i fac pe cititori să se simtă bine și, pe deasupra, să le ofer noi instrumente cu ajutorul cărora să se gândească la lume și viață.
Libris: De câte ori ați avut ocazia să spuneți, așa cum ne amintește titlul uneia dintre cărțile recente pe care le-ați semnat alături de Care Santos: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici?
Francesc Miralles: De multe ori, într-adevăr! Atunci când ești în compania potrivită (dar și când ești singur), cel mai frumos loc din lume este întotdeauna chiar aici.
Libris: Romanul Biblioteca de pe lună imaginează un viitor în care tipărirea cărților pe Pământ e interzisă, din rațiuni de economie a hârtiei. Aveți un pasaj în acest volum în care protagonistul Verne, odată ajuns în colonia umană de pe Lună, trăiește emoția întâlnirii cu o pagină tipărită. Ați fi un nostalgic dacă ar dispărea cărțile tipărite, vă e teamă de acest sfârșit? Ce cărți ați lua cu dumneavoastră pe o bibliotecă lunară?
Francesc Miralles: Aceasta este o întrebare foarte bună. În acest moment, citesc o mulțime de romane amuzante ale unui autor francez plin de fantezie. Am nevoie de ele pentru a evada din realitatea pe care ne-o prezintă știrile. Dacă aș fi pe Lună, poate că acolo aș fi mai filozofic. Mi-ar prinde bine câteva dintre cărțile din colecția lui Verne. În ceea ce privește formatul cărților, eu citesc deopotrivă cărți tipărite, și digitale, pe Kindle. Important este să ai ceva bun de citit.
Libris: Privim literatura, uneori, ca pe un mijloc de evadare, ca pe o cale de a visa la lucruri mărețe, destine deosebite, eroice. Pe de altă parte, titlurile romanelor dumneavoastră precum Un ceai la capătul lumii (în original Un te para curar el alma – literal, Un ceai care să vindece sufletul), Iubirea cu i mic (în original Amor en minuscula) trimit mai degrabă la lucrurile simple, obișnuite din viața noastră. Este literatura dumneavoastră un asemenea memento, pentru o reorientare a atenției spre simplitate, spre frumusețea banalului?
Francesc Miralles: Psihologia și spiritualitatea se regăsesc întotdeauna printre ingredientele cărților mele, inclusiv în cele de ficțiune. Motivul este, cred, faptul că pentru profesia mea sunt nevoit să citesc foarte multe cărți de acest gen și scriu zeci de articole pe aceste teme în fiecare an. Acesta este universul care mi-e familiar inclusiv în calitate de speaker. Tot din acest motiv, psihologia și spiritualitatea pătrund în mod firesc în romanele mele. Mă interesează foarte mult toate aceste chestiuni și cred că și pe cititorii mei îi interesează.
Libris: Cărțile dumneavoastră traduse în limba română (Povești pentru copii fericiți, Povești pentru copii curajoși, Povești ca să te iubești mai mult) sunt dedicate copiilor care vor construi o lume mai bună. Cum arată lumea mai bună pentru Francesc Miralles? Ce valori importante credeți că avem de cultivat pentru a așeza temelia unui viitor favorabil?
Francesc Miralles: Cred că atât copiii, cât și tinerii din ziua sunt mai buni decât am fost noi, cei din generația mea. Dacă îi asculți vorbind, îți dai seama că au o atitudine mai respectuoasă față de diferențele de gen, de preferințe sexuale, de credință… decât eram noi la vârsta lor. Sunt mai deschiși la minte decât noi. Sper că vor reuși să rezolve tot haosul ăsta pe care adulții li-l lasă moștenire.
Libris: Ați semnat, alături de Hector Garcia, serii de cărți precum Metoda Ikigai, Ikigai. Secretele japoneze pentru o viață lungă și fericită, Shinrin yoku. Arta japoneză a băilor de pădure. Sunt serii dedicate explorării și adaptării înțelepciunii estice pentru o viață echilibrată în contemporaneitate. Cum se împacă totuși, ikigai, fericirea de a fi mereu ocupat, cu conceptul de ichigo-ichie, care ne amintește că ceea ce trăim acum nu se va mai repeta niciodată? Astăzi suntem prinși într-o aparentă menghină a cumulării de obiective și activități, respectiv a încercării de a face downshifting și a ne relaxa. Putem să ne găsim igikai-ul și în același timp să trăim frumusețea fiecărui moment? E o tensiune de fapt aici, între aceste două coordonate?
Francesc Miralles: Cele două concepte sunt compatibile unul cu celălalt și chiar își sunt necesare. Să fii ocupat în mod fericit înseamnă să rămâi pe deplin în momentul prezent, sută la sută. Nu mi se pare că ar fi o tensiune aici.
Libris: Ce cărți ați parcurs cu interes în ultimul an? Care sunt câțiva dintre autorii pe care îi preferați?
Francesc Miralles: Citesc trei tipuri de cărți: 1) multe eseuri pentru munca mea (articole de revistă, radio, conferințe etc.), 2) biografii (mi-a plăcut, de exemplu, biografia lui Elon Musk scrisă de Walter Isaacson, de asemenea autobiografia postumă a lui Isaac Asimov), 3) romane (care trebuie să mă surprindă și să-mi hrănească imaginația).
Libris: Cum îl recomandă Francesc Miralles pe Francesc Miralles?
Francesc Miralles: Nu ar fi onest să mă recomand eu însumi. Sper însă că cei care mă citesc și care mă recomandă să spună ceea ce scriu le aduce bucurie și, de asemenea, că învață lucruri noi din cărțile mele.
Interviu realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
